Râia neagrã a cartofului

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Râia neagrã a cartofului

Mesaj  Bolocan Luminita la data de Mar Ian 25, 2011 4:52 pm

Râia neagrã a cartofului - Synchtrium endobioticum

Râia neagrã, denumitã si cancerul cartofului sau buba neagrã este una din cele mai periculoase boli ale cartofului. Boala a fost semnalatã mai întâi în Anglia în 1870, apoi în Germania, Suedia Olanda, Belgia, Danemarca si alte tãri europene. A fost semnalatã pe toate continentele cu exceptia Australiei.

In tara noastrã a fost semnalatã în 1921 la Fãgãras într-un transport de cartofi iar în anul 1941 s-a extins si în culturi. In prezent râia neagrã este localizatã în unele comune din judetele Suceava, Neamt, Maramures, Cluj, Hunedoara, Brasov, Sibiu.

Este una din bolile deosebit de pãgubitoare pentru cultura cartofului, unele soiuri pot fi distruse de aceastã boalã în proportie de 100%.

In afarã de cartof, ciuperca atacã, într-o mãsurã mai redusã, tomatele si alte specii de Solanacee spontane : mãselaritã, mãtrãgunã.

Simptome Synchitrium endobioticum atacã toate organele subterane ale cartofului cu exceptia rãdãcinilor; boala se manifestã pe tuberculi si stoloni, baza tulpinii si uneori pe frunzele bazale. (Fig. 1)





Fig. 1. Synchitrium endobioticum - ciclu evolutiv


Pe tubercul si pe stoloni apar la început niste excrescente mici, carnoase, moi, albicioase. Mai târziu aceste excrescente cresc, se brunifica, devin buretoase si pâna la urma se înnegresc. Pe acelasi tubercul pot sa apara mai multe tumori, cuprinzând uneori portiuni mari din pulpa cartofului, care se degradeaza si putrezeste usor. Aceste excrescente (tumori) sunt formatiuni hiperplazice provenite din proliferarea celulelor parenchimatice.

Desi sunt atacate o parte din organele subterane si chiar baza tulpinii , lãstarii aerieni si frunzele se dezvoltã viguros si au culoare verde, din cauzã cã rãdãcinile nu sunt atacate. Plantele bolnave nu se deosebesc de cele sãnãtoase iar tumorile se observã târziu, dacã aplecãm tulpinile într-o parte sau în timpul recoltãrii cartofilor.

Agentul patogen Râia neagrã este produsã de Synchitrium endobioticum (Schilb.) Perc. din familia Synchitriaceae, clasa Archimycetes. Este o ciupercã inferioarã, parazitã obligatã, cu aparat vegetative un gimnoplast intracelular.

În tumorile din tesuturile atacate se formeaza organele de rezistenta ale ciupercii - akinotosporangii. Acestia au 50-70 µ diametru, sunt de culoare galben-brun si au perete gros format din trei învelisuri, trei membrane distincte. Membrana interna = endosporul este subtire si elastica, membrana mijlocie = exosporul este groasa de 1-2µ si este de culoare brun închis, iar membrana externa = episporul are forma neregulat colturoasa si provine din resturile continutului citoplasmatic si învelisurile celulei parazitate. Continutului akinetosporangelui este reprezentat de o citoplasma densa, bogata în substante de rezerva si un nucleu diploid.

Datorita membranelor protectoare si continutului redus de apa al protoplasmei akinetosporangii sunt foarte rezistenti la actiunea factorilor externi. Ei pot supravietui în sol timp de mai multi ani: 9-10 ani sau chiar mai mult.

Primavara, dupa o perioada de maturatie de cel putin 70 de zile si în conditii optime de umiditate si temperatura, akinetosporangii germineaza esalonat, are loc meioza si formeaza câte 200-300 de zoospori.

Zoosporii au forma ovoida, au 2-5 µ lungime, sunt unicelulari si prevazuti cu câte un flagel. Ei sunt pusi în libertate prin ruperea membranelor akinetosporangelui si înoatã în apa din sol pânã ajung în contact cu epiderma tuberculilor sau stolonilor de cartof. Flagelul zoosporului se contractã treptat, iar nucleul se apropie de peretele extern al epidermei pe care îl perforeazã si pãtrunde în celulã, urmat de protoplasmã .In tubercul, zoosporii pãtrund mai ales prin ochi, lenticele sau prin zonele de minimã rezistentã, dar chiar dacã nu întâlnesc aceste zone, zoosporii au capacitatea sã strãpungã epiderma prin zonele ei intacte.

Ajuns în celula gazdã, zoosporul se dezvoltã luând forma unui corp ameboid. Celulele parenchimatice învecinate se divid treptat, formând în jurul celulei infectate o rozetã de celule. Corpul ameboid creste în continuare, se înconjoarã cu o membranã si se transformã în prosor. Prin ruperea membranei acestuia, nucleul si protoplasma alcãtuiesc o formatiune globuloasã la marginea prosorului. In aceastã fazã, nucleul se divide mitotic de repetate ori, rezultã 32-64 de nuclei iar protoplasma se fragmenteazã în 5-7 portiuni mãrginite de membrane celulozice. Fiecare portiune se transformã într-un zoosporange, în interiorul cãruia se continua diviziunea nucleilor pânã când numãrul acestora ajunge la 200-300.

In jurul fiecãrui nucleu se diferentiazã citoplasmã si rezultã un zoospor uniflagelat, haploid. Acestia sunt zoosporii de vara care sunt pusi în libertate prin ruperea membranei zoosporangelui. În timpul verii se pot forma, în functie de conditiile de mediu, mai multe generatii asexuate de zoospori care produc infectii repetate.

Spre sfârsitul perioadei de vegetatie, zoosporii capata rol de gameti si copuleaza câte doi si dau nastere la zigozoospori biflagelati, diploizi. Acestia patrund în tuberculi în acelasi mod ca si zoosporii si formeaza în celulele infectate prosori diploizi. În faza finala prosorul diploid se înveleste cu membrane si se transformã în akinetosporange. Odatã cu formarea akinetosporangelui se încheie ciclul asexuat al ciupercii.

Infectiile produse de zoospori proveniti din germinarea akinetosporangelui sunt infectii primare si au loc primãvara ; infectiile secundare sunt cele care au loc prin zoosporii de vara si s epot repeta de mai multe ori în cursul unei perioade de vegetatie.

Transmiterea bolii de la un an la altul si raspândirea ei dintr-o regiune în alta se face prin akinetosporangi. Acestia se rãspândesc prin tuberculii de cartofi atacati ce au tumori mici care pot trece neobservate sau prin tuberculi sãnãtosi ce sunt cultivati într-un sol contaminat si au pe suprafata lor fragmente de pãmânt care contin akinetosporangi. Transmiterea se mai poate face si prin gunoiul de grajd provenit de la animale hrãnite cu tuberculi infectati sau prin akinetosporangi transportati prin apa de ploi sau irigatii.

Intensitatea atacului depinde de o serie de factori externi:
- umiditatea: infectia are loc în terenuri îmbibate cu apa - 60-80% umiditate;
- temperatura: infectia are loc între 12-24oC cu temperatura optima la 15oC;
- reactia solului: starea de rezistenta si de susceptibilitate a cartofului este influentata de reactia solului: atacul se manifesta în soluri acide, pH optim = 5.
- numarul de akinetosporangi din sol : procentul de infectie creste cu cât numarul acestora în sol este mai mare.

Ciuperca Synchitrium endobioticum este specializata, prezentând biotipuri deosebite de virulenta si arie de raspândire.

Combatere. Synchitrium endobioticum este un parazit de carantina interna si externa ceea ce înseamna în primul rând depistarea si delimitarea zonelor contaminate si interzicerea transportarii tuberculilor din aceste zone în alte regiuni.

Mãsuri de profilaxie: evitarea culturii cartofului pe terenuri ce retin apa, în caz contrar se va face drenarea lor. Se recomandã sã nu se îngrasã pãmântul cu gunoi de grajd ce provine de la animalele ce au fost hrãnite cu cartofi infectati.. Se vor evita terenurile infectate si se va face rotatia culturilor de cel putin 5 ani.

Combatere. Pentru combatere se recomanda: tratamente chimice ce se refera la dezinfectarea solului folosindu-se Dinitroortocrezol, Pentaclorbenzen, Vapam, etc. Cultivarea de soiuri rezistente cum ar fi: Adretta, Muncel, Ostara, Colina, Magura, Merkur.

Bolocan Luminita

Mesaje : 10
Data de inscriere : 25/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum