Mana cartofului

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Mana cartofului

Mesaj  Bolocan Luminita la data de Mar Ian 25, 2011 4:50 pm

Mana cartofului -Phytophthora infestans

Aceasta boala este originara din America de Sud (Chile, Peru) si a fost introdusa în Europa în prima jumatate a secolului XIX-lea, fiind semnalata mai întâi în Germania, apoi si în alte tãri europene.

In prezent în toate tãrile cultivatoare de cartof, pagubele sunt destul de mari, putând fi afectatã 30-50% din recoltã.

In tara noastrã este frecventã si pãgubitoare în regiunile deluroase si muntoase unde umezeala favorizeazã boala. In anii numiti "de manã", în multe localitãti recolta scade cu 40-50%. Aceste pagube sporesc în conditii de pãstrare necorespunzãtoare a tuberculilor, deoarece ulterior se pot instala si alte ciuperci (mai ales Fusarium) ceea ce duce la putrezirea în masã a cartofilor depozitati. In afarã de cartof, ciuperca mai atacã tomatele, vinetele precum si diferite specii de Solanacee sãlbatice.

Simptome Mana se manifestã pe toate organele aeriene ale cartofului si pe tuberculi. (Fig. 1) Primele simptome se observã pe frunze, prin lunile mai-iunie, de obicei înaintea înfloritului culturilor.

Pe frunzele atacate, pe fata superioarã a limbului, apar pete gãlbui, la început mici, cu contur difuz, mai numeroase cãtre marginea foliolelor. Petele se mãresc treptat, devin brune, apoi brun negricioase si sunt înconjurate de o dunga galbena, cu margini regulate si difuze. Petele pot sa conflueze, brunificarea se întinde pe toata suprafata frunzelor, care se usuca si se rasucesc de parca ar fi arse.

Pe fata inferioara a frunzelor, în dreptul petelor se observã un puf albicios, fin alcãtuit din conidiofori si conidiile ciupercii. Pe vreme uscatã puful este putin distinct sau nu se mai formeazã, iar petele stagneazã în crestere. In conditii de umezealã ridicatã petele se mãresc, putând ocupa întreaga suprafatã a frunzelor.

Infectia începe cu frunzele bazale si apoi progreseazã si pe cele de la etajele superioare.

Pe tulpini si petiolul frunzelor, apar dungi brune în dreptul cãrora tesuturile se necrozeazã si tulpina cade la pamânt. În caz ca petele cuprind tulpina de jur împrejur, aceasta se usuca în întregime, de la nivelul petei pâna în vârful ei împreuna cu toate frunzele.

În cazul unui atac puternic si timpuriu, plantele nu mai formeaza tuberculi.

Daca tuberculii s-au format deja, infectia poate avea loc si pe acestia. Pe tuberculii atacati, mana se manifesta sub forma unor pete brune, brun cenusii sau albastrii în dreptul carora coaja tuberculului este usor afundata. Petele au dimensiuni si forme variate si cuprind rareori toata suprafata tuberculului.





Fig. 1. Mana cartofului - Phytophthora infestans

a - frunza cu simptome; b - sectiune printr-un tubercul cu simptome;

c - conidiofor; d - conidii


În sectiune printr-un tubercul bolnav se observa lânga coaja pete brune, difuze, care progreseaza de la periferie spre centrul sectiunii. Daca se pun felii de tubercul atacat sub un clopot de sticla, cu aerul saturat în vapori de apã, la temperaturi de 20-25°C, dupã 1-2 zile vor apãrea pe suprafata tuberculilor conidioforii si conidiile ciupercii, sub forma unui puf albicios.

In cazul unor infectii incipiente, apãrute cu putin timp înainte de recoltare, simptomele nu sunt evidente si pot trece neobservate, dar procesul patologic se continuã în perioada de pãstrare a cartofilor.

Agentul patogen. Mana cartofului este produsã de Phytophthora infestans (Mont.) de By., din familia Peronosporaceae, ordinul Oomycetales, cls. Phycomycetes.

Miceliul ciupercii este un sifonoplast, ce traieste parazit intercelular în mezofilul frunzei din dreptul petelor. El se dezvolta centrifug, invadând noi tesuturi de la periferia frunzelor, pe masura ce acestea cresc în suprafata. Pe miceliu se formeaza haustori mici si globulosi ce patrund în celulele mezofilului.

Pe fata inferioara a frunzelor, în dreptul zonei galbene de la marginea petelor, ies prin stomate manunchiuri de conidiofori hialini, subtiri cu 1-4 ramificatii. Pe ramificatiile acestora se dezvolta prin cresteri succesive 3-4 conidii. Când o conidie ajunge la maturitate, se formeaza un perete despartitor, iar conidia este împinsa lateral, datorita alungirii în continuare a peretelui conidioforului, la capatul caruia se formeazã ulterior altã conidie.

Conidiile sunt hialine, unicelulare, de 25-30x15-24 µ, au formã ovoidã, fiind rotunjite la bazã si având o papilã de germinatie în vârf. Ele sunt organe de propagare a ciupercii în perioada de vegetatie a cartofului, fiind transportate de vânt pe plantele sãnãtoase, producând noi infectii.

Germinarea conidiilor are loc în douã moduri, în functie de conditiile de mediu .In conditii de umiditate ridicatã si temperatura scazuta de 10-15oC, conidiile germineaza formând câte 10-16 zoospori biflagelati care sunt pusi în libertate prin partea superioara a conidiei. În conditii de umiditate scazuta si temperatura ridicata de 20-24oC, conidiile emit direct filamente de infectie.

Pe organele aeriene (tulpini si frunze) infectiile au loc în cursul lunilor mai-iunie. La sfârsitul lunii iulie si începutul lui august se produc infectii târzii la tuberculi. Conidiile cad pe sol, se acumuleaza la suprafata fiind antrenate de apa din ploi. La suprafata solului numãrul conidiilor este foarte mare, iar cãtre adâncime numãrul acestora scad, astfel cã la 10-12 cm nu se mai gãsesc conidii în sol.

La tubercul infectia se face prin filamentele germinate de conidii, ce pãtrund în tesuturi prin lenticele, ochiuri sau leziuni. Cu cât tuberculii sunt mai aproape de suprafata solului, cu atât sunt mai supusi la infectie .La 10-20 de zile de la infectie pe suprafata tuberculilor apar pete brune, usor cufundate caracteristice atacului de mana. Atacul pe tuberculi se continua si în timpul depozitarii, daca temperatura si umiditatea sunt favorabile, putând progresa pâna la putrezirea completa a pulpei cartofului.

În urma procesului de oogamie se formeazã oospori, însã numai rareori si în numãr mic.

De la un an la altul mana se transmite prin miceliu de rezistentã din tuberculii infectati si mai rar prin miceliu din resturile vegetale rãmase pe câmp. Primãvara miceliu prin tuberculi în lãstarii întârziati, la suprafata cãrora se formeazã conidiofori cu conidii, care constituie sursele primare de infectie.

Rezistenta plantelor la atacul de manã este diferitã, în functie de conditiile de pãstrare ale cartofilor, si de însusirile genetice de rezistenta ale diferitelor soiuri de cartofi.

Phytophthora infestans prezinta 16 rase fiziologice pentru cartof si doua pentru tomate.

Dezvoltarea agentului patogen si evolutia manei sunt favorizate de umiditate abundenta (90%) si temperatura scazuta (optim la 10-15oC), iar corelatia dintre acesti factori are mare influenta asupra duratei de incubatie si numarului de conidii si deci si asupra epidemiilor de mana.

Combatere. Pentru prevenirea bolii se iau urmatoarele masuri: Cultivarea cartofului în soluri nisipoase, evitându-se soluri compacte, care retin apa. Se vor folosi pentru plantare doar tuberculi sanatosi ce provin din culturi neinfectate. Pentru rasarirea uniforma si mai timpurie a cartofilor se recomanda punerea lor la fortat, la temperature de 15-17oC, cu 30 de zile înainte de plantare. Se recomanda plantarea adânca a tuberculilor, la 1015 cm ceea ce duce la micsorarea infectiilor târzii provocate de conidii. Se evita irigarea prin aspersiune, deoarece aceasta favorizeaza extinderea rapida a bolii. Se recolteaza cartofi pe vreme frumoasa, iar cartofii recoltati se lasa în straturi subtiri pentru zvântare. Înainte de depozitare, se triaza cartofii destinati pentru plantare, înlaturându-se tuberculi infectati, stricati, taiati sau raniti.

Pentru prevenirea invaziilor se aplica stropiri cu fungicide organice intercalate cu stropiri cu zeama bordeleza sau oxiclorura de cupru 0,5% în 600-800 l apa/ha. Preparatele fungicide se pot administra în unele cazuri cu insecticide pentru a combate simultan si gândacul de Colorado. Se va evita aplicarea de îngrasaminte unilaterale cu azot: fertilizarea echilibrata cu fosfor si potasiu, mareste rezistenta cartofului la mana.

Pentru combatere se iau urmatoarele masuri: tratamente chimice aplicate în timpul perioadei de vegetatie: se recomanda patru stropiri cu Oxiclorura de cupru sau cu Oxiclorura de cupru + Cymoxanil (la avertizare). Stropiri cu produsi organici de sinteza: Zineb, Dacoyl, Bravo 500 SC, Dithane M45, Kocide 1001, Merpan 50 WP, Melody. Numarul de stropiri difera foarte mult în functie de zona de cultura a cartofului si de conditiile climatice si mai ales de regimul de precipitatii din perioade de vegetatie. În Transilvania si nordul Moldovei se recomanda 4-10 stropiri în timp de în Câmpia Dunarii si Dobrogea numarul de tratamente este mai redus.

Pentru combaterea manei este deosebit de importanta stabilirea datei când se aplica primul tratament. Pentru aceasta se recomanda folosirea metodei "parcelelor de alarma" prin care se observa cu atentie aparitia primelor simptome de mana pe lastarii care rasar din tuberculi infectati - din acest moment pâna peste 8-10 zile este posibila aparitia focarelor de mana pe frunzele plantelor de cultura si este necesar sa se aplice stropirile.

Un element important al combaterii integrate îl constituie cultivarea de soiuri rezistente la mana; dintre soiurile târzii sunt rezistente: Eba si Ora, dintre cele timpurii si semitimpurii cu rezistenta mijlocie sunt soiurile Muncel (pe tuberculi), Semenic, iar dintre cele semitârzii soiul Desiee. Sunt considerate sensibile soiurile sensibile Jaerla, Muncel (pe frunze) iar foarte sensibil soiul Bintje.

Bolocan Luminita

Mesaje : 10
Data de inscriere : 25/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum