Malura comuna a grâului

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Malura comuna a grâului

Mesaj  Bolocan Luminita la data de Mar Ian 25, 2011 4:45 pm

Malura comuna a grâului - Tilletia sp.

Malura grâului este o boala cunoscuta din timpuri foarte vechi ,fiind mentionata în unele scrieri înca din antichitate.Este raspândita în aria de raspândire a genului Triticum fiind considerata cea mai pagubitoare dintre bolile grâului.

În trecut malura producea la noi în tara pagube ce se ridicau la 8-10% din productie, pe alocuri atingând chiar 30-50%, dar în ultimele decenii pierderile s-au diminuat ca urmare a tratamentelor generalizate antimalurice si folosirii unei agrotehnici superioare.

Simptome. La aceasta boala, simptomele foarte caracteristice usureaza mult recunoasterea ei. Organele vegetative ale grâului nu se schimba sub influenta bolii, care devine mai evidenta în lan numai dupa înspicare. (Fig.1)











Fig. 1. Malura grâului - Tilletia spp.
simptome de atac pe spice în diferite stadii de maturare

Spicele bolnave apar mai devreme decât cele sanatoase, sunt de culoare verde-albastrui iar la maturitate au pozitie erecta si par zbârlite din cauza ca aristele si paleile sunt departate.La florile infectate pistilele sunt mai lungi, ovarele sunt marite, de culoare verde (ovarele neatacate fiind albe) iar staminele mai scurte si mai subtiri decât la florile sanatoase. Aristele sunt în general mai mici si foarte fragile.

Boabele malurate sunt mai mici, rotunjite, de culoare brun-cenusie, mai usoare decât cele sanatoase si cu santul ventral mai putin pronuntat. În spiculete numarul boabelor este mai mare,4-5 în loc de 2-3 iar uneori se observa alungirea exagerata a boabelor care ies din palei depasind cu mult dimensiunile acestora.

Principalul simptom al bolii se manifesta la boabe, al caror continut este distrus si înlocuit cu o masa negricioasa de clamidospori cu miros de peste stricat (datorita trimetilaminei). În caz de frecventa ridicata a spicelor malurate, acest miros se simte si în lan. Uneori se mai pot observa spice, spiculete sau chiar boabe partial malurate.

Tulpinile plantelor atacate se reduc, la unele soiuri în medie cu 10-20%. De asemenea plantele atacate au un sistem radicular slabit,fiind mai putin rezistente la ger si sunt mai susceptibile la atacul si cu alti patogeni de ex. rugina galbena si neagra.

La plantele atacate se pun în evidenta si modificari ale proceselor fiziologice ,respiratia si transpiratia fiind intensificate.

Agentul patogen. Malura grâului este produsa de 5 specii ale genului Tilletia care prezinta deosebiri din punct de vedere morfologic, fiziologic si biologic. Genul face parte din familia Tilletiaceae, ordinul Ustilaginales, clasa Basidiomycetes. Aceste specii se deosebesc din punct de vedere mofologic dupa aspectul clamidosporilor. (Fig. 2)

Tilletia caries (D.C.) Tul. asin Tilletia tritici (Bjerk.) Winters se caracterizeaza prin clamidospori sferici, rar ovali, de 19x21µ diametru, bruni,cu episporul reticulat cu 36-60 ochiuri, separate prin pereti de 1,6-2µ înaltime ; membrana prezinta la exterior un strat mucilaginos.

Este raspândita în sudul tarii, în Banat, centrul Moldovei si sporadic si în alte zone.

Tilletia triticoides Savulescu se caracterizeaza prin clamidospori de forma aproape sferica sau sferica, bruni, de 17-19µ în diametru, reticulati cu câte 36-60 ochiuri poligonale separate prin pereti înalti de 0,4-0,5µ; membrana acestora de asememea prezinta la exterior un strat mucilaginos.

A fost descrisa pentru prima data la noi de Traian Savulescu si este mai frecventa în zonele deluroase,umede din nord-vestul tarii.

Tilletia foetida (Bauer) Liro (sin.Tilletia laevis Kühn.) prezinta clamidospori de forma variata : sferici, ovali, eliptici, de culoare bruna, cu dimensiuni de 15x18µ cu o vacuola mare în interior. Episporul este neted, fara strat mucilaginos, ceea ce constituie caracterul distinctiv al acestei specii.



Fig. 2 - Tiletia sp. - clamidospori

a - T. foetida; b - T. triticoides; c - T. intermedia

d - T. tritici; e - T. controversa (dupa Tr. Savulescu)



Caracterizarea biochimica a acestei ciuperci a relevat continutul ridicat în acid glutamic, arginina, alanina,iar dintre elementele chimice determinante au predominat fosforul, sulful potasiu.

Este cea mai raspândita si mai virulenta în conditiile tarii noastre, fiind cunoscuta în toate zonele dar predominând în Dobrogea, în Câmpia Baraganului si Banat.

Tilletia intermedia Gassner este un hibrid între T. foetida si T.tritici.Se caracterizeaza prin clamidospori de forma sferica sau ovala de 15-17µ diametru, epispor reticulat cu 70-240 de ochiuri foarte mici, cu pereti de 0,2-0,3µ înaltime.La noi în tara se întâlneste sporadic.

Tilletia controversa Kühn asin Tilletia nanifica (Wagner)Savulescu;

T. brevifaciens Fishers se caracterizeaza prin clamidospori sferici sau aproape sferici de 20-25µ diametru, cu episporul ornamentat cu o retea alcatuita din 30-65 de ochiuri delimitate de creste proeminente de 1,5-2µ înaltime. Prezinta un învelis mucilaginos la periferie.

Este o specie virulenta care produce malura pitica.

Speciile de Tilletia mentionate se gasesc la plantele bolnave izolat sau în amestec pe acelasi individ,în acelasi spic,s piculet sau chiar bob.

La fiecare dintre aceste specii au fost identificate la conditiile din tara noastra mai multe grupe de rase fiziologice.

Ciclul evolutiv.În timpul recoltarii sau treieratului boabelor malurate, acestea se sfarâma iar clamidosporii pusi în libertate se depun pe suprafata celor sanatoase, mai ales în smocul de perisori de la vârful lor sau în santul ventral.Infectia este asigurata de sporii ce ajung în sol odata cu samânta.

În conditii optime de temperatura, umiditate si aerisire a solului clamidosporii germineaza în acelasi timp cu boabele, proces care are durata diferita în functie de specia de Tilletia. In clamidospori se produce cariogamia si reducerea cromatica, iar prin germinarea lor rezulta câte o epibasidie (promiceliu) neseptata, hialina, multinucleata pe care se formeaza terminal un numar nedefinit de basidiospori. Basidiosporii sunt filamentosi,unicelulari, hialini, haplozi si diferentiati ca sex. Ei copuleaza câte doi printr-o punte de copulare (de forma literei H), având loc numai plasmogamia. Pe basidiosporii copulati se formeaza, prinse de sterigme conice, conidii în forma de secera sau filamente subtiri pe care apar conidiile.

Din basidiospori sau din conidii, prin copulare se dezvolta filamente dicariotice de infectie care patrund prin coleoptil, sau prin leziuni, în plantutele de grâu, acest proces putând avea loc doar pâna când coltul atinge 2 cm lungime.

Daca miceliul ajunge în ovar înainte de fecundare sau imediat dupa aceea, se formeaza boabe total malurate. Daca infectia are loc mai târziu, dupa fecundare, miceliul patrunde între pericarp si tegumentul semintei, se formeaza masa de clamidospori, endospermul este redus iar boabele sunt partial malurate.

Miceliul înainteaza pâna la vârful de crestere al plantutei apoi se dezvolta în cursul perioadei de vegetatie odata cu ea, ajungând în spic, în spiculet, în ovare unde formeaza o masa de filamente ramificate, septate, hialine, cu aspect perlat. Infectia cu ciupercile care produc malura este deci germinala si ciclul evolutiv dureaza un an.

Exista numerosi factori care conditioneaza frecventa si intensitatea

malurii la grâu. Pentru ca infectiile sa aiba loc este necesar ca în sol sa se gaseasca o cantitate mare de spori si anume un numar de 5000 clamidospori/cmł de sol, ceea ce se realizeaza foarte usor deoarece într-un singur bob de grâu malurat se afla milioane de spori.

Temperatura solului în timpul încoltirii boabelor este foarte importanta - temperatura optima pentru producerea infectiilor fiind cuprinsa între 10-18°C., deci în anii cu primaveri reci atacul de malura la grâul de primavara este mai puternic decât în primaverile calde.

Umiditatea solului optima pentru infectie este de 40-60% ; în solurile prea umede sau prea uscate, boala nu se manifesta.

Indispensabil pentru germinarea sporilor este si oxigenul de aceea în solurile afânate si usoare, boala este mai frecventa decât în cele compacte.

Dintre factorii agrofitotehnici care conditioneaza infectia cu malura sunt : adâncimea de semanat (adâncimea mare favorizeaza atacul) densitatea plantelor (densitatea mare a plantelor favorizeaza infectia).

În ceea ce priveste influenta diferitelor îngrasaminte se pare ca cele cu potasiu si fosfor favorizeaza atacul de malura, pe când azotul îl reduce.

Rezistenta soiurilor de grâu este diferita fata de malura.Mai sensibile sunt soiurile apartinând speciei Triticum aestivum comparativ cu cele apartinând speciilor Triticum durum, Triticum persicum.Soiurile de toamna sunt mai puternic infectate de ciuperca decât cele de primavara. In general soiurile de grâu de mare productivitate raspândite în prezent în cultura s-au dovedit sensibile la malura.

Combatere. Pentru prevenirea malurii grâului se recomanda : curatirea si dezinfectarea semanatorilor, combinelor, înainte de utlizare, recoltarea în primul rând a lanurilor sanatoase si apoi a celor malurate. Însamântarea la epoca optima si la adâncime nu prea mare, aplicarea unui asolament rational, aplicarea de îngrasaminte echilibrate.

Cea mai sigura metoda de combatere si cea mai economica este: tratamentul semintelor cu produse antimalurice. Cei mai folositi sunt produsii organomercurici, fiind foarte eficace împotriva malurii. Se recomanda tratarea semintelor cu Criptodin - 100-150 kg/100kg samânta sau cu alte produse complexe ce se folosesc si împotriva atacului viermelui sârma sau a larvelor gândacului ghebos. Tratamentele se pot efectua pe cale uscata,prin prafuire sau pe cale umeda iar în acest caz concentratia si timpul de imersie variaza în functie de produsul folosit. În regiunile cu umiditate deficitara a solului se recomanda tratamentul umed, fiind mai eficace.

Bolocan Luminita

Mesaje : 10
Data de inscriere : 25/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum